Tot încerci cu Copilul Autist și nu reușești? Cum oprești ghiceala și construiești în Autism

Când ești părinte de copil autist cauți mereu răspunsuri și speri să găsești acea soluție care să aducă liniște în casă și să te ajute să te înțelegi cu copilul tău și știu că de multe ori găsești doar sfaturi care nu se potrivesc la voi și te fac să te simți și mai obosit așa că azi îți scriu din perspectiva unui adult autist și acest articol are rolul să aduc perspective în ce simte copilul tău, cum să te comporți și vreau să privim lucrurile altfel.

Mulți îmi vorbiți despre "copilul meu autist tot încerc cu el/ea însă tot încerc și totul iese prost" , hai să vorbim despre acest încercat și cum vă poate fi folositor și cum nu. Îmi imaginez că uneori ori chiar deseori simțiți că depuneți un efort uriaș și rezultatul este doar oboseală și frustrare. Vă văd lupta și dorința de a face bine. Această stare de încercare continuă fără rezultat te face să te simți neputincios. Este o stare pe care o trăim cu toții când nu avem harta potrivită pentru drumul pe care mergem.

În timp ce citeam mesajele voastre ascultam melodia Losing my religion de la REM, o melodie atât de evocatoare pentru un autist ca mine și mă gândeam la cât de mult seamănă versurile cu viața noastră. Titlul melodiei nu este despre biserică și credință. Este o expresie din sudul Americii "îmi pierd religia" care înseamnă că ți-ai pierdut răbdarea sau că ai ajuns la capătul puterilor și simți că o iei razna. Exact așa se simte un părinte când tot încearcă și nu iese. Exact așa se simte și copilul autist când încearcă să fie pe placul celorlalți și nu reușește. Versurile spun „Ăla sunt eu în colț, ăla sunt eu în lumina reflectoarelor, pierzându-mi religia”. Pentru un autist lumina reflectoarelor este acea privire constantă a celor din jur care așteaptă ceva de la el. Copilul simte că este analizat și corectat mereu. El stă în colț și încearcă să ghicească ce vreți de la el. Versurile continuă cu „am crezut că te-am auzit râzând, am crezut că te-am auzit cântând, cred că am crezut că te-am văzut încercând”. Aici este marea durere. Totul este o ghiceală. Copilul nu știe sigur dacă râdeți sau sunteți supărați. El doar crede că a văzut ceva. Această ghiceală continuă îi consumă toată energia.

Voi puteți opri această ghiceală. Puteți crea un loc sigur unde copilul să nu mai trebuiască să ghicească intențiile voastre. Atunci când copilul nu mai ghicește se poate relaxa și poate învăța. Primul pas este să oferiți context clar pentru orice faceți. Mulți părinți spun copilului să facă curat în cameră. Aceasta este o comandă vagă. Copilul aude cuvintele și nu știe de unde să înceapă. El vede o cameră plină de obiecte și se blochează. Voi puteți schimba asta prin puterea exemplului personal. Vă așezați lângă el și spuneți cu voce tare exact ce faceți. Spuneți că luați cubul roșu de pe jos. Spuneți că puneți cubul roșu în cutia de plastic. Spuneți că luați haina de pe pat. Spuneți că o puneți pe umeraș. Copilul vede acțiunea și aude descrierea ei exactă. Astfel el învață prin imitație și asociază cuvântul cu fapta. El nu mai trebuie să ghicească ce înseamnă curățenia. El vede pașii mici și clari.

Acest mod de a face lucrurile este util și pentru îngrijirea personală. Poate copilul refuză să se spele pe dinți. Poate simțiți să insistați și să puneți presiune. Vă recomand să vă spălați voi pe dinți de față cu el. Vă așezați în fața oglinzii și povestiți ce faceți. Spuneți că luați periuța. Spuneți că puneți pastă cât un bob de mazăre. Spuneți că deschideți gura mare și periați dinții de sus. Copilul se uită la voi și vede că sunteți calmi și în siguranță. El vede că nu este nimic periculos. Creierul lui are timp să proceseze informația. Copiii autiști au nevoie de mai mult timp să înțeleagă ce văd și ce aud. Când vorbiți repede și cereți multe lucruri ei se pierd. Când faceți voi lucrurile în fața lor le dați timp să privească și să înțeleagă.

Este important să rămâneți conectați cu copilul și să nu deveniți doar un șef care dă comenzi. Rolul părintelui este să fie portul sigur. Melodia vorbește despre a încerca să ții pasul cu cineva. Voi încercați să țineți pasul cu nevoile copilului. Copilul încearcă să țină pasul cu cerințele voastre. Când renunțați la comenzi și treceți la conectare se produce o schimbare. Conectarea înseamnă să vă uitați la ce îl interesează pe el. Poate îi plac foarte mult mașinile sau dinozaurii. Folosiți aceste interese pentru a ajunge la el. Dacă vreți să îl învățați culorile folosiți mașinile lui preferate. Dacă vreți să îl învățați să numere folosiți dinozaurii lui. Sistemul lui nervos se activează când vede ceva ce îi place mult. Atunci este momentul când el poate învăța cel mai ușor.

Uneori copilul este foarte frustrat și plânge sau țipă. Poate părea că face asta intenționat și asta vă supără. Vă rog să priviți altfel situația. Adesea el face asta pentru că nu poate spune ce îl doare sau ce vrea. Cuvintele sunt grele pentru el în acele momente. Vă poate ajuta foarte mult să învățați câteva semne simple din limbajul semnelor. Există semne pentru apă și mâncare sau durere și ajutor. Puteți să îi arătați semnul pentru apă când îi dați să bea. Puteți să îi arătați semnul pentru mâncare când puneți masa. În timp el va învăța să folosească mâinile ca să ceară ce vrea. Asta scade mult frustrarea și țipetele se vor rări. Este o unealtă care îi dă putere și control asupra vieții lui.

Văd mulți părinți care au fost învățați să își forțeze copiii să facă lucruri. Au fost învățați să îi recompenseze doar dacă execută comanda. Aceasta este o cale care duce la deconectare. Copilul va face lucrul respectiv de frica sau pentru recompensă și nu pentru că a înțeles de ce e bine. Pe termen lung asta distruge încrederea dintre voi. Voi vreți să creșteți un om care știe să ia decizii și nu un robot care execută comenzi. Prin puterea exemplului vostru îi arătați cum se trăiește. Voi sunteți modelul lui cel mai important. Când voi sunteți calmi și explicați ce faceți el învață să fie calm. Când voi îi respectați interesele el se simte văzut și iubit.

Există un concept frumos care spune că ne creștem pe noi înșine în timp ce ne creștem copiii. De multe ori reacțiile noastre puternice vin din propria noastră copilărie. Poate și noi am fost forțați să facem lucruri fără explicații. Poate și noi am simțit că trebuie să ghicim ce vor părinții noștri ca să fim iubiți. Când alegeți să îi explicați copilului și să îi arătați cu răbdare vă vindecați și pe voi. Rupeți lanțul de "trebuie să faci pentru că așa zic eu". Construiți o relație bazată pe încredere și respect. Este o muncă de zi cu zi și rezultatele se văd în timp.

Este bine să știți că autismul este genetic. De cele mai multe ori copiii autiști au părinți sau bunici care sunt și ei autiști chiar dacă nu știu asta oficial. Poate vă regăsiți în felul în care copilul vostru vede lumea. Poate și voi ați simțit acea presiune a reflectoarelor despre care cântă REM. Poate și voi ați simțit că ați spus prea mult sau prea puțin. Dacă simțiți că aveți trăsături comune vă puteți testa. Există o platformă numită testautism.ro unde puteți face o evaluare pentru adulți. Este un pas care vă poate aduce multă claritate. Când înțelegeți cum funcționați voi puteți înțelege mult mai bine cum funcționează copilul.

Melodia se termină cu versurile "a fost doar un vis". Voi puteți transforma coșmarul neînțelegerii într-o realitate frumoasă. Nu lăsați relația să fie un vis urât în care fiecare stă în colțul lui. Ieșiți din colț și întâlniți-vă la mijloc. Vorbiți despre ce faceți. Arătați-i cum faceți. Lăsați-l să privească și să proceseze. Aveți încredere că el vrea să învețe și vrea să fie conectat cu voi. Eliminați ghicitul din casa voastră. Faceți totul vizibil și clar. Așa păstrați "religia" conexiunii dintre părinte și copil. Așa transformați încercarea grea într-o reușită plină de sens. Totul devine mai ușor când știi harta și când ai un ghid care îți explică drumul pas cu pas. Fiți acel ghid pentru copilul vostru și veți vedea cum el va începe să vă urmeze cu bucurie.

Uneori poate simțiți că aveți nevoie de mai mult sprijin să aplicați aceste lucruri acasă și să aduceți liniștea în relația cu copilul. Dacă aveți întrebări sau simțiți că vă pot fi de folos prin sesiuni de consiliere parentală unu la unu îmi puteți scrie oricând la adresa hello@ovidiuplaton.com și eu vă voi răspunde. Îmi puteți scrie indiferent dacă doriți să începem un program de consiliere sau aveți doar o simplă întrebare legată de ce am discutat azi. Eu citesc și răspund la fiecare mesaj pentru că știu cât de mult contează să primești un răspuns când ești în căutare de soluții. Sunt aici să vă ofer claritate și să vă susțin în acest proces de descoperire a copilului vostru.